Zidul
Un câine corcit, băiatul (la câini se observă lesne sexul) unei doamne vârstnice, plictisită ori obosită după plimbarea în parc, s-a oprit și s-a așezat să privească una dintre pisicile doamnei Roșu, care locuiește la primul etaj. Exclusă iubirea între aceste specii animale, deci îl fascina mâța într-un mod neînțeles de bătrâna lui stăpână. – Costel, băiatule, lasă mâța în pace! Sincer, pe Costel nu pisica îl interesa ci își camufla preocuparea pentru apariția în zonă a altei cotarle care stătea, în mod inexplicabil în lumea cățeilor, chiar pe zid. A lătrat, să comunice cumva, dar fiara din zid nu își vâra deloc limba prea lungă pentru a fi câinească, în botul asemănător râtului de porc. L-a scheunat. Nimic. Magaoaia stătea nemișcată. Ca el. S-a uitat...